Obiectivele reconstruite în cadrul proiectului Cișmigiu AR
1. Pavilonul de patinaj (1905-1927)
Pavilonul de patinaj În cadrul parcului, pe latura de est a lacului mare, exista un pavilion istoric destinat celor care practicau patinajul pe gheață, o atracție prețuită iarna în București, de generații.
Construit pentru familia regală, mai exact pentru principesa Maria, viitoarea regină Maria a României, pavilionul a existat între 1905-1927. Există fotografii cu toată familia regală care patinează pe lacul Cișmigiu.
Iarna, pe lacul înghețat aveau loc diverse întreceri sportive, cu premii în bani și obiecte. La fel ca și pavilioanele moderne de patinaj, pavilionul istoric funcționa în lunile de iarnă, când temperaturile sunt suficient de scăzute pentru a îngheța suprafața lacului. Oferea o oportunitate pentru vizitatori de a se bucura de o activitate clasică de iarnă într-un cadru pitoresc.
În sezonul cald acest pavilion devenea o terasă de vară. Pavilionul prezenta o arhitectură fermecătoare și tradițională, care contribuie la atractivitatea sa nostalgică.
Deși detaliile specifice de construcție au variat, de obicei a menținut un aspect clasic și primitor. Funcțiunea principală era de a te echipa înăuntru și de a coborî pe cele două scări direct pe gheață, dar și posibilitatea de a reveni la interior pentru a te încălzi.
2. Debarcader (1920)
Complex de constucții ușoare, din lemn: cabină de bilete pentru închieriere de bărci și căsuță cu terasă tip restaurant.
În fața acestora era prevăzut un ponton lung care să permită lansarea la apă a bărcilor, adică intrarea și ieșiera din ambarcațiuni a utilizatorilor.
3. Pavilionul Expoziției Cooperatorilor Români (1894)
În 1894 Dimitrie C. Butculescu organizează în Cișmigiu Expoziția Cooperatorilor din țară (produse agricole & industriale). Pavilioanele, unul principal & altele mai mici, sunt executate după proiectul lui Ioan Socolescu.
Deschiderea a avut loc pe 29 august 1894, sub înaltul patronaj al Principilor de Coroană Ferdinand & Maria. Expoziția a fost un eveniment important în București. Aceasta a inclus o impresionantă colecție de exponate, constând în peste 550 de obiecte străine și 1550 de exponate românești. A existat și un pavilion dedicat exponatelor filatelice și a inclus și un ghișeu poștal pentru corespondență.
4. Pavilonul de muzică sau Chioșcul cel Mare (1867)
În 1867 se deschide Pavilionul Muzicii, transformat ulterior în perioada interbelică, în Pavilionul Apelor Minerale.
În perioada intrebelică podul foișorului a fost transformat într-o volieră pentru porumbei, care încă adăpostește urmașii acestei specii.
Există și în prezent în volumetria originală. Foişorul Fanfarei, cum mai era numit, este locul în care au avut loc concerte de fanfară, muzică clasică şi muzică populară.
5. Restaurantul Monte Carlo (posibil 1886)
Apărut ca pavilion expozițional (“CHIOȘC” i se spunea în epocă), rezistă cu diferite adăugiri până în 1928. Autorul este necunoscut, dar se vehiculează că ar fi fost proiectat de arhitectul Ion Mincu sau Ion Socolescu.
Construcție de zid sub formă de navă de biserică, extinsă după 1916, cu terasă către lac, ulterior terasă închisă cu pereți transparenți. Spre sfârșitul ocupației germane din timpul Primului Război, un incendiu distruge în totalitate ansamblul tip restaurant.
„În 1886, frumosul și vechiul parc din centrul capitalei a găzduit prima ediție a „Expoziției Bucureștilor”, adică un fel de „Târg Internațional de Bunuri de Larg Consum” avant la lettre! Cu acel prilej a fost inaugurată o insulă artificială pe lacul din centrul parcului și și-a deschis porțile un restaurant care avea și gradină de vară, ce nu și-a schimbat numele până în ziua de azi, numindu-se la fel chiar și în epoca dictaturii comuniste, anume „Monte Carlo”. Potra/Giurescu
Restaurantul Monte Carlo (1928 – 1944)
Varianta din 1928 până în 1944, în stil neo-românesc, a fost proiectată de arhitectul State Baloșin. În perioada interbelică, mai exact în anii ’20 și ’30, Bucureștiul era un oraș în plină dezvoltare, iar viața socială și culturală era foarte vibrantă. Grădina Cișmigiu era unul dintre locurile cele mai populare pentru plimbări și relaxare, și includea câteva terase de vară și restaurante, inclusiv cel mai cunoscut dintre ele, “Monte Carlo”.
Restaurantul din Cișmigiu era unul dintre locurile de întâlnire preferate ale elitei bucureștene în acea perioadă. Aici, oamenii se adunau pentru a savura mâncare și vinuri românești, bere, dar și pentru a socializa. Atmosfera era elegantă, iar restaurantul oferea o experiență deosebită vara prin terasa de pe malul lacului, dar si prin accesul la terasa din insulă. În general, lăutarii erau o parte importantă a vieții culturale și de divertisment din România în perioada interbelică, iar Monte Carlo din Cișmigiu era unul dintre locurile în care puteau fi găsiți cântând și aducând viață evenimentelor și petrecerilor. În varianta interbelică de zonificare a teraselor exterioare a existat chiar și o estradă unde aceștia se desfășurau.
Cădirea originală interbelică a restaurantului “Monte Carlo” din Cișmigiu a fost distrusă în urma cutremurului din 1940. După 1948 insula a fost curățată de ruine și a fost reamenajată într-o grădină cu trandafiri, dotată cu bănci de odihnă. Aceasta a fost o transformare pozitivă, care a adus o nouă utilizare și frumusețe zonei.
Restaurantul Monte Carlo (1970 – prezent)
Braserie inițial, ulterior restaurant, în prezent închis. Autorul a fost arhitectul Mularidis. Restaurantul este poziționat chiar în mijlocul parcului, este construit cu o structură hexagonală, design modern și ferestre mari cu vedere spre lac.
A fost prevazut cu o curte interioară la intrare, și două terase către lac, care păstrau arborii crescuți între timp. Accesul se face ca și în trecut, pe un pod, al treilea pod al Cișmigiului.
Arhitectura veche a Grădinii Cișmigiu
